Babysitter in Popesti Leordeni

Buna,eu sunt Cosmina și am 19 ani.Sunt studenta a facultății Ase,in primul an,specializarea Economia agroalimentara a mediului . Imi plac foarte mult copii,am multă rabdare și chiar sunt dispusă sa ajut familii. Am stat mai mult timp cu copii,am verișori mai mici de care aveam grija majoritatea timpului ,nu aveți de ce sa va faceți griji !

Sunt studentă la arhitectură și îmi doresc o activitate part-time, care să îmi aducă niște bănuți în plus pentru facultate. Provin dintr-o familie cu 3 copii, eu fiind cea mai mare și pot spune că am experiență cu copiii de vârste mici și mari. Îmi place să petrec timpul cu copiii, să le găsesc activități și să mă joc cu ei. Le pot da de mâncare, îi pot pune la somn, scoate la plimbare, însoți la anumite activități la care participă, sau îi pot ajuta la teme. Am un program flexibil, în funcție de cursurile de la facultate și sunt disponibilă la negocieri în legătură cu programul. De asemenea, am disponibilitate și în weekend, o data la două săptămâni și pot începe lucrul efectiv din data de 2 octombrie.

Numele meu este Costache Irina și am 21 ani. Consider copilaria varsta la care se produc cele mai spectaculoase achizitii si transformari. De aceea, mi-a placut mereu sa lucrez cu copiii si sa iau parte la miracolul devenirii lor. Cred ca o conexiune sincera, blandetea si increderea sunt extrem de importante in lucrul cu cei mici. De aproape un an lucrez la recepția unei clinici de psihiatrie pediatrică, psihoterapie si logopedie. Interacționez in fiecare zi cu copiii si pot spune cu mana pe inima ca zâmbetul lor reprezintă cea mai frumoasa parte a zilei pentru mine. Sunt o fire responsabila, am terminat un liceu cu profil real, specializarea matematica-informatica si cunosc foarte bine limba engleza.

Bună ziua!! Sunt Bianca și in prezent sunt studentă în anul III la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Resurse-Umane. Ador copiii, îmi place să petrec timpul cu ei. De mică am dezvoltat o empatie fața de aceștia, având grija de fratele meu mai mic, iar ulterior de nepoței mei. Sunt o persoană prietenoasă, atentă si cel mai important responsabilă.

Sunt studenta in anul 2, pictez și in trecut am făcut ore de desen cu copii de 6/12 ani. Sunt o fire calma și înțelegătoare cu copii.

Buna!sunt Anita si am 19 ani,sunt in primul an la universitatea ASE la specializarea Economie agroalimentara si a mediului,sunt o persoana energica si am mai avut in trecuta grija de verisorul meu mai mic! Ma consider o persoana organizata si rabdatoare

Sunt o fire sociabilă, studenta in anul 5 la medicina generala si totodata sora mai mare a fratelului meu de care am avut grija toata copilăria lui. Am facut voluntariat 4 ani, timp in care am lucrat si cu cei micii

Mă numesc Andreea, am 20ani, sunt studentă și îmi place să am grijă de cei mici. Am un frate de 4 ani și foarte mulți nepoți, de aici și pasiunea de a sta cu cei mici. Pasiunile mele sunt călătoritul și dansul. Sunt aici să am grijă de micuțul tău și de ce nu, chiar sa fiu "cea mai cool dădacă"

Am vârsta de 20 de ani, sunt studenta in anul 2 la Facultatea de Drept, Universitate. Sunt responsabila si grijulie si mi-ar placea sa-mi ocup timpul liber astfel. Sunt vesela, comunicativa, calma si creativa.

Buna 🤗 Ma numesc Andreea , am 18 ani si îmi place sa cant, citesc si sa am o atmosfera liniștita lângă mine. Am 5 frați , 2 de mama si 3 de tata, părinții mei sunt divorțați de când aveam 7 ani. Eu am crescut-o pe prima mea sora , pe care o puteți vedea in poza mea si pe restu, doar ca de ea am avut grija de când s a născut pana la vârsta de 4 ani, după care eu m am mutat pentru liceu. Am mai fost bona la o fetița de 8 ani , însă nu pentru mult timp, pentru ca ea nu avea nevoie de o bona ,ci de o familie, eu am discutat cu ea, era foarte închisă in sine , abia a reușit sa prindă “încredere” in mine, dar era mai mereu trista, intr-adevăr, părinții nu aveau timp pentru ea .. ținând cont ca ei erau constant acasă , nu lucrau. Pe lângă faptul ca eu ma jucam cu fetița, cântam, pictam si faceam teme, eu ii băgăm hainele la spalat, călcăm hainele si o pregăteam de somn ptr a doua zi, așa cum eu ii faceam parul, așa se ducea a doua zi la școala.. trist, nu? Pana intr o zi cand am decis sa discut cu părinții ei si sa le explic ca ea nu are nevoie de o bona ,ci de mama si tatăl ei, probabil ca ei au înțeles ceva , pentru ca mi-au zis sa nu mai vin la fetița,sau poate doar nu le a convenit ca le-am zis verde n fata durerea copilului lor.. ma rog , puteam sa profit , pentru ca nu erau niște oameni fără venit, era o familie destul de înstărita financiar, dar eu am trecut pe unde copila aceea a trecut si n o sa mai permit ca niciun copil pe care îl voi cunoaște sa fie trist. Mulțumesc📝